Ca un blestem, periodic, câte o persoană este muşcată de un câine maidanez sau comunitar, iar întreaga opinie publică se inflamează. Aceste cazuri revin cu o asemenea frecvenţă de parcă am avea o gripă rebelă.
Nu există an din 1990 încoace să nu se pună în discuţie problema câinilor fără stăpân. Originea lor este certă şi fără niciun dubiu. Modernizarea oraşelor sub Ceauşescu a dus la dispariţia unor întregi cartiere. Câinii din curţile oamenilor au rămas fără stăpân şi s-au înmulţit în mod progresiv. Unii s-au sălbăticit de-a dreptul, alţii au căpătat datorită bătăilor o ură viscerală împotriva noastră, a bipezilor.
Nici acest an nu este unul deosebit. O femeie a murit muşcată de câini maidanezi, iar opinia publica s-a inflamat din nou. Autorităţile au fost, ca de obicei, prinse pe picior greşit. Cu tot efortul făcut de harnicul şi inimosul Robert Antonio Lorentz, şeful Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor (ASPA), situaţia este scăpată de sub control. În Bucureşti există doar cinci hingheri (doi şoferi şi trei prinzători) angajaţi de primărie să ridice 50.000 de maidanezi. E clar că este o muncă de Sisif…
Care sunt soluţiile? Multe, dar autorităţile şi ONGurile nu se pot pune de acord. Ţin minte că acum patru ani, într-o situaţie identică, "Evenimentul zilei" a organizat o masă rotundă pe aceas tă temă. Am avut privilegiul să moderez această întâlnire, care s-a terminat în coadă de peşte. Era chiar să iasă cu bătaie. De o parte, senatorul Marius Marinescu, mare iubitor de animale, şi câteva doamne în vârstă, de cealaltă reprezen tanţii Primăriei Capitalei. Evident, de atunci nu s-a întâmplat nimic…
Astăzi, situaţia este aceeaşi. Primăria Capitalei susţine că este necesară evacuarea câinilor fără stăpân. Acţiunea urmează să înceapă în luna martie, iar câinii vor fi duşi la Adăpostul din Fundulea, car
