- Desi televiziunea n-a facut parte din visele ei, a izbutit sa se remarce pe micul ecran, prin inteligenta si gratie. Doua insusiri rare in ziua de azi, dar cu atat mai asteptate si pretuite -
Castele de nisip
- Declar deschis: esti una dintre cele mai placute aparitii de pe micul ecran, desprinsa complet de vulgaritatea care il copleseste. Ai o delicatete si o gratie plutitoare, ca a marilor balerine. Ti-ai inceput cariera dansand?
- Intr-adevar, desi nu am facut balet la modul temeinic, dansul a fost prima mea pasiune. Am inceput sa iau lectii la trei ani, dusa de manuta de parintii mei, care remarcasera ca ori de cate ori auzeam o melodie incepeam sa ma unduiesc pe ea, respectand ritmul cu acuratete. Si-au spus atunci ca n-ar fi rau daca m-ar indrepta pe acest drum. Plus ca mama spera ca baletul sa ma ajute sa ma dezvolt armonios, sa am o postura frumoasa si o anume gingasie in atitudine. Iar mie mi-a placut la balet. Ce sa mai spun de primul spectacol, cand am purtat pentru prima data un tutu adevarat, de balerina! Am fost topita! Amorul meu cu baletul a continuat cativa ani. Apoi, parintii mei au divortat, iar eu si mama ne-am mutat de la Hunedoara la Deva. Aveam 6 ani. Urma sa incep scoala, si-atunci s-a pus problema serios: "Ce-o sa faca fetita?". Pentru ca exista o problema. Fetita era foarte slaba, dar nu pentru ca m-ar fi tinut cineva nemancata, ci pentru ca aveam arderile foarte intense. Ca sa ma mentin la greutatea standard, in vreme ce restul colegelor tineau regim, eu eram nevoita sa mananc de trei ori cat ele. Pentru a continua cu baletul, ar fi trebuit sa merg la scoala de profil din Cluj, singura, or - nimeni nu si-ar fi batut capul acolo ca sa ma trateze cu un regim preferential, adica sa-mi gateasca mie cantitatile si felurile de mancare de care as fi avut nevoie. Asadar, la sfatul medicului, s-a decis sa fac un a
