Georgeta Badea (58 de ani), medic primar ginecolog la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, spune că femeile însărcinate au nevoie de mai multe sfaturi şi de atenţie medicală sporită. Medicul vorbeşte despre propria sarcină, de acum 33 de ani, despre teroarea resimţită în comunism, când ginecologii erau urmăriţi de Securitate, şi despre sistemul maternal din România.
Managerul Spitalului Judeţean din Craiova, către ginecologii care se plâng de lipsuri: "Să-şi dea silinţa să rezolve cazuri mai grave!"
Aveţi o tradiţie de familie sau de ce v-aţi îndreptat înspre domeniul medical?
Familia mea m-a educat întotdeauna să muncesc, iar la vârsta mea de atunci muncă însemna învăţat. Provin dintr-o familie de intelectuali şi amândoi asta cereau de la mine, să învăţ. Chiar mă gândeam că în perioada comunistă exista un sistem de promovare în ierarhie destul de corect. Nu-mi amintesc cu plăcere de anii aceia, care mi-au întunecat viaţa. Aveam senzaţia că stau după o cortină de fier şi că mă uit prin gaura cheii. Când spun asta mă gândesc la faptul că niciodată nu am plecat în străinătate.
De ce tocmai ginecologie?
Am vrut o specializare chirurgicală. După cei şase ani de facultate nu prea-ţi dai seama ce aptitudini ai, făcusem destul de puţină chirurgie în facultate. Dar am preferat-o. Accesul la literatura de specialitate era limitat. Dar eu am promovat cinstit în meseria mea. Nu am avut nicio pilă ca să intru la medicină, nicio relaţie ca să promovez între colegii mei după aceea, ci am promovat pur şi simplu toate examenele, pentru a obţine un post de ginecolog.
Cât ocupă intervenţiile chirurgicale în activitatea dumneavoastră?
Din 1985 fac numai ginecologie, m-am rupt de celelalte specializări, din care pot să spun că ştiu foarte puţin. În specialitatea mea am activitate de ginecologie - femeia în afara sarc
