E putin amuzant sa-i vezi pe toti liderii celor mai importante partide politice din Romania adunati in jurul UDMR, curtand-o ca pe-o fata mare, iar Congresul Uniunii sa fie deschis cu imnul Ungariei.
Emil Boc, Victor Ponta si Crin Antonescu numai cat nu s-au facut "pres", vorba presedintelui, in fata maghiarilor ca sa le obtina semnatura.
Dincolo de aceasta nota amuzanta si umilitoare pentru toti cei implicati in jocul pentru obtinerea sau pastrarea puterii, e sfidatoare si imaginea pe care UDMR incearca sa imprime oficial, in ciuda realitatii brute pe care au practicat-o mereu. Urmarindu-si doar propriile avantaje si beneficii, nici macar pe cele ale maghiarilor care i-au votat mereu, unicul scop declarat mai mult sau mai putin voalat al UDMR a fost si, cel mai probabil, va ramane obtinerea autonomiei.
De altfel, in cuvantul de adio, Marko Bela a creionat drumul pe care Uniunea va pasi - "autonomia poate fi marea prioritate a urmatorilor ani". Exista o nu stiu de ce speranta legata de numele celui care ii va urma lui Bela la conducerea UDMR. Ca si cum oricine ar ajunge sa conduca Uniunea ar putea evita situatia limita in care se afla deja reprezentantii maghiarilor. Socoteala e simpla si nu le lasa prea multe optiuni, indiferent ca noul presedinte al Uniunii se va numeste Kelemen Hunor, Eckstein Kovacs sau Olosz Gergely.
Daca ramane la guvernare alaturi de PD-L si UNPR, UDMR risca sa dispara de pe scena politica in 2012, sa nu mai castige la alegerile viitoare nici macar un loc in Parlament. Cu atat mai mult cu cat radicalii lui Laszlo Tokes, Partidul Popular al Maghiarilor din Ardeal, s-ar situa deja mai bine in sondaje decat o face UDMR cu cele 3-4 procente pe care le-ar mai avea din increderea maghiarilor din Romania.
Pe de alta parte, daca iese de la guvernare, udemeristii risca sa fie lasati pe dinafara
