In toate timpurile, oamenii au avut convingerea ca nu suntem numai un trup muritor. Ca in noi salasluieste o scanteie nepieritoare, o energie speciala. Mai tarziu, neurobiologii au disecat misterul, abordandu-l cu obiectivitatea rece a omului de stiinta. Totusi, ei n-au reusit sa-l clarifice in totalitate. Sufletul nu se supune analizelor de laborator. Dar cui se supune? Si daca exista, unde poate fi cautat? Un psiholog, d-na dr. NORICA POPA, si cativa cititori ai revistei, incearca sa raspunda acestei intrebari pe care o adresam tuturor: "Ce este sufletul?"
O poveste bizara
Anton D. tocmai se culcase si astepta sa adoarma, cand a simtit, deodata, cum trupul sau devine rigid. A incercat sa-si miste mainile, insa n-a izbutit. Oricat se straduia sa indoaie macar un deget - nici un muschi nu voia sa-l asculte. Nici ochii nu era in stare sa-i deschida. O frica teribila a pus stapanire pe el. Oare traia acum, pe deplin constient, momentul fatal cand corpul lui inceta sa functioneze? Ce avea sa urmeze? Probabil ca raceala mortii ii va patrunde in varfurile degetelor, va inainta in lungul membrelor si ii va cuprinde intregul trup.
In vreme ce gandea astfel, Anton a observat ca in corpul lui se petrecea, intr-adevar, o schimbare: i se dedublau mainile. Cele vechi erau in continuare intepenite, dar inlauntrul lor parea sa aiba o a doua pereche de maini, care incepusera sa se miste. Ba chiar mai mult, putea sa-si scoata mainile noi din cele vechi! Ca si cum ar fi lepadat niste manusi, mainile noi si-au desprins varfurile degetelor si au alunecat afara din invelisul incremenit. Apoi s-au pornit sa traga dupa ele si alte parti ale corpului. Anton simtea acum si o a doua pereche de brate, ce se eliberau din membrele lui imobile. Au urmat trunchiul si picioarele. Trupul i se dedublase in intregime. Si, pe neasteptate, corpul cel nou s-a prelins in exter
