Isao Tomita este unul dintre pionierii muzicii electronice. Muzica lui, fără a fi neapărat originală, este extrem de spectaculoasă. Chiar şi ascultată cuminte în cameră, fără show-rile cu lasere şi focuri bengale.
Dar Tomita este mai cu seamă interesant pentru modul în care modernizarea tehnologică se răsfrânge asupra muzicii.
Primul filmuleţ pe care vi-l propun este din perioada de început, deopotrivă a lui Tomita şi a sintetizatorului. Tonele de echipament, metrii de cabluri cu jackuri şi mufe seamănă mai curând cu o centrală telefonică de pe vremea bunicilor decât cu un instrument muzical.
La scurt timp şi pe echipamente nu cu mult mai evoluate, Isao Tomita cânta Hora Staccato a lui Grigoraş Dinică. Alături de alte bucăţi de muzică clasică, din Debussy, Stravinski, Ceaikovski sau Ravel.
Următoarele secvenţe sunt de-a dreptul copleşitoare: fragmente dintr-un concert mamut al lui Tomita la Sydney, în 1988. Isao pluteşte deasupra zecilor de mii de spectatori într-o piramidă de sticlă, printre lumini, artificii, jeturi de apă, focuri bengale şi ploaie de artificii.
Diferenţa este şocantă. Totuşi între cele două etape au trecut doar două decenii.
Iar de la Concertul de la Sidney, încă douăzeci şi trei de ani.
Isao Tomita este unul dintre pionierii muzicii electronice. Muzica lui, fără a fi neapărat originală, este extrem de spectaculoasă. Chiar şi ascultată cuminte în cameră, fără show-rile cu lasere şi focuri bengale.
Dar Tomita este mai cu seamă interesant pentru modul în care modernizarea tehnologică se răsfrânge asupra muzicii.
Primul filmuleţ pe care vi-l propun este din perioada de început, deopotrivă a lui Tomita şi a sintetizatorului. Tonele de echipament, metrii de cabluri cu jackuri şi mufe seamănă mai curând cu o centrală telefonică de pe vremea bunicilor decât cu un instrument m
