Încercările sporadice ale politicienilor de a reglementa prostituţia au picat ca muştele pe altarul legislativ al Parlamentului. Pudibonderia ipocrită a românului de rând, spaima politicienilor de a-şi pune în cap Biserica, dar şi inepţiile legislative ţin prostituţia românească, devenită de prestigiu în Europa, sub preş, în promiscuitatea ilegalităţii.

De-a lungul vremii, în numele legiferării prostituţiei din România nu a rezistat nici un argument: scăderea incidenţei bolilor sexuale, protejarea fetelor de traficanţii de carne vie, creşterea veniturilor la buget sau măcar urmarea unor modele de convieţuire civilizată cu o realitate inevitabilă, precum în Vest. Cea mai recentă nereuşită legislativă a înregistrat-o deputatul PDL Silviu Prigoană, cu proiectul său privind „exercitarea activităţilor cu caracter sexual autorizate".

De la Guvern până la Comisia Juridică a Senatului, toate forurile au avizat negativ proiectul de lege. „Era conceput prost", spune senatorul PDL Iulian Urban, vicepreşedintele Comisiei Juridice din Senat. Aceeaşi soartă au avut-o în Parlament, de-a lungul vremii, toate proiectele privind prostituţia.

Inamicii bordelului civilizat: pudibonderia şi Biserica

Până să se ajungă la dezbateri juridice în Parlament, sociologul Mircea Kivu crede că scoaterea prostituţiei la lumina zilei, printr-o lege, s-ar ciocni de alte două lucruri crâncene.

În primul rând, „mentalitatea pudibondă care îi face pe toţi, când aud de prostituţie, să sară ca arşi şi să spună că noi nu avem aşa ceva, deşi o vedem cu toţii. Oamenii se fac că nu o observă şi pornesc de la ideea că este ceva urât şi rău să apelezi la prostituate", spune Kivu.

Al doilea obstacol, şi mai mare, este influenţa Bisericii, crede sociologul: „În România, prezenţa Bisericii în stat este mult mai puternică decât în alte ţări. Politicienii se feresc ca de dracul să