…detaliile scandalului in care maicutele de la manastirea Petru Voda i-au cantat parintelui arhimandrit Iustin Parvu “Sfanta tinerete legionara” se cunosc. Nu le mai repet. Au fost rasucite si interpetrate pe toate fetele, s-au schimbat replici usturatoare, au fost semnate proteste si scrisori deschise de ambele parti, etc. De cele mai multe ori, insa, discutia s-a tinut departe de aspectele legale si principiale care, inclin sa cred, meritau cu adevarat dezbatute. Si e pacat. Exista lege si lege.
O scoala de interpetrare sustine ca legea reflecta si se adapteaza schimbarilor din societate. Curtea Suprema a Statelor Unite – orice paralela de fond, dincolo de forma, cu a noastra Curte Constituionala ar fi deplasata – a aplicat acest rationament in cateva cazuri celebre (Roe v. Wade – cel cu liberalizarea avorturilor, Gentry v. Gentry – cel cu legalitatea contractelor pre-nuptiale, etc.). [Nota: Pe un plan mai inalt, aceasta viziune accepta ca legea e ceea ce o comunitate (a se citi majoritatea) accepta ca e legal e, automat, si drept. De buna seama, Weltanshauungul asta vine cu niste pericole : daca majoritatea decide ca de maine ochelaristii barbosi trebuie starpiti ? Va fi legal, dar va fi si drept ? Glumesc, insa foarte putin.]
De cealalta parte, gasim intepetrarea clasica, cea conform careia exista «asa ceva » precum Dreptate, Justitie, s.a.m.d., iar toate legile pozitive, adoptate la un moment sau altul, de catre o comunitate sau alta, s-ar cuveni, macar in principiu sa se apropie de acest ideal, de acest set de principii. Daca principiile sunt disputate de la o epoca la alta si de la o cultura la cealalta – argumenteaza aceasta scoala de gandire – ceva ramane, totusi, constant : convingerea ca exista Dreptate (si nedreptate), ca exista Justitie (si injustitie) si ca legea trebuie sa reflecte aceasta stare « de fapt ». Toate argumentele legate, bun
