UDMR face un joc extrem de primejdios chiar in zilele congresului. Atmosfera tulbure din sanul partidului si convulsiile din ultimii ani incep sa isi lase amprenta asupra singurului partid maghiar cu reprezentare in Parlament.
Ungurii aveau pana acum o reputatie de buni parteneri. Loialitatea si seriozitatea erau cuvintele de ordine la UDMR. Din 2007 incoace au inceput sa cam calce in strachini si li s-a cam dus vestea ca seamana din ce in ce mai mult cu partidele romanesti. Ce n-au reusit in cei 90 de ani de la unire sa faca romanii cu comunitatea maghiara, adica sa o asimileze, au reusit politrucii damboviteni cu Marko si ai lui.
In martie 2007, fara prea multe explicatii, ungurii s-au raliat majoritatii care l-a suspendat pe Basescu. In Guvern fiind, adusi de Basescu in decembrie 2004. Desi stiau ca votantii lor nu inghit ideea de a-l suspenda pe presedinte, liderii UDMR au purces la o campanie jenanta de convingere a poporului sa spuna "igen". Si ungurii din Ardeal au zis "nem", dar negatia a zguduit putin si scaunele conducatorilor.
Atunci au inceput primele fisuri in randul comunitatii, adancite si de nume populare precum Tokes sau Szasz Jeno. Sciziunea parea iminenta, iar UDMR amenintat sa nu mai intre in Parlament. Tokes si-a masurat singur fortele la europarlamentarele din 2007 si a reusit sa arate cam cati maghiari ar putea lua din curtea UDMR.
In 2009, ungurii au jucat iar la doua capete. Desi lasati sa sufere caineste in Opozitie chiar de Mircea Geoana, inainte de prezidentiale s-au lasat sedusi de cantecele de sirena ale "coalitiei Iohannis" si au dat jos Guvernul Boc, dupa care l-au aruncat in competitie pe Kelemen Hunor.
Inainte sa dea jos Guvernul Boc, ungurii au simulat putin negocierile cu PD-L, ca sa para ca au facut o optiune pragmatica si bine cumpanita. Iohannis a fost cel mai bun parav
