Vă amintiţi, desigur, de acest slogan lansat de preşedintele Traian Băsescu în campania electorală din 2009.
Băsescu îi îndemna pe români să iasă din case pentru a vota reducerea numărului parlamentarilor de la 471 la maximum 300.
O miză ieftină, un fleac, o fumigenă, care s-au dovedit a fi doar o tehnică de manipulare electorală.
De atunci, din 2009, Traian Băsescu aduce în discuţie la anumite intervale de timp tema modificării Constituţiei. Sunt de acord cu preşedintele, modificarea Constituţiei trebuie să se înfăptuiască, însă nu pentru a-i creşte Domniei Sale cota de popularitate cu 2%, rotind buzduganul pe deasupra capetelor parlamentarilor, ci pentru salvarea economiei româneşti. Responsabilizarea guvernelor, care prin nesăbuinţă şi politici proaste se fac vinovate de adâncirea statelor în criza datoriilor, poate fi făcută prin Constituţie urmând câţiva paşi simpli:
1. Limitarea cheltuielilor bugetare.
2. Plafonarea deficitului bugetar.
3. Introducerea în Constituţie a unui prag maxim de îndatorare a statului (de pildă 60% din Produsul Intern Brut, atât cât prevede Tratatul de la Maastricht).
Un Guvern tembel nu ar mai putea să se împrumute la nesfârşit, să mintă că economia este pe creştere în timp ce deficitul bugetar atinge cote alarmante şi nici să cheltuiască pe bunuri şi servicii mai mult decât prevede Constituţia. Aceasta ar fi cu adevărat o soluţie pentru evitarea derapajelor economice ale statelor. Ţări precum Chile, Georgia sau statul american Colorado au făcut deja acest lucru şi rezultatele sunt excepţionale. În Chile, guvernul s-a angajat din 2000 să respecte un deficit bugetar structural de 0% din PIB. Rezultatul a fost scăderea drastică a datoriei publice şi îmbunătăţirea radicală a riscului de ţară, ceea ce a atras investitorii ca un magnet. Guvernul din Ungaria a propus deja limitarea datoriei publ
