Statisticile constata ca suntem printre tarile cu cei mai saraci cetateni de rand, dar si printre cele cu cei mai avuti bogatasi.
Acest paradox n-a reusit sa-l rezolve stanga, cand a fost la putere, nu a dorit sa se ocupe de el dreapta, ba a ramas tot un fel de nod gordian si pentru acea parte a esichierului, care, la intersectie, semnalizeaza dreapta, dar vireaza stanga si, pana la urma, o ia inainte pe aratura.
Marele nostru noroc e Albania
Cand s-a instalat la putere defuncta coalitie D.A, a lansat pe teava un glonte de calibru greu si cu rezonanta europeana: cota unica de impozitare.
Explicatia de dreapta a cotei unice a fost pe placul tuturor: in loc sa saracim patronii cu impozite salbatice, mai bine ii lasam cu banii in buzunar, ca sa reinvesteasca profitul, sa creieze locuri de munca si sa mareasca veniturile saracilor.
Ce perspectiva idilica! Suna ca un fel de varianta capitalista a teoriei leniniste. Dar cota unica functioneaza de vreo zece ani, investitiile noi nu se vad nici cu binoclul, locurile de munca s-au imputinat si am fi chiar in coada Europei, ca venituri, daca n-am avea norocul sa se tina scai, in urma noastra, Albania.
Atunci, unde s-a dus profitul care trebuia reinvestit? Atata economie politica stiu si prescolarii: a ramas in buzunarele investitorului. El a ajuns mai bogat, ceilalti au ajuns mai someri, iar liderii sindicali se inarmeaza pentru razboiul cu pietre, dupa metoda brevetata in piata Tahrir.
Praf in ochii lumii, cu zahar, faina si ulei
Ca urmare, cota unica este o adevarata para malaiata in buzunarul baietilor destepti, si un gol in restul buzunarelor, unde sufla vantul a paguba. Paradoxul nu poate dura mult inobservabil.
Ingrijorat de asemenea perspective, liderul incontestabil al baietilor destepti, cunoscut mai mult sub nume
