UDMR-ul a ales. Aşteptate cu interes şi întâmpinate cu aprecieri laudative de toate partidele invitate la Conferinţă, alegerile din cadrul UDMR au cam stabilit jocurile şi poziţia UDMR în actualul mandat guvernamental.
Aşa cum era de aşteptat, ungurii şi-au păstrat locul în acest lanţ politic al României. Spun lanţ, pentru că asta sunt partidele şi politicienii României, fiecare câte o verigă în acest lanţ cu care românii sunt ţinuţi în ţarc de către cei care îi reprezintă, fără posibilitatea de a ieşi din zona împrejmuită sau de a scăpa de lanţul cu care s-au legat singuri. Şi în acest lanţ al politicienilor, UDMR-ul are rolul carabinierei cu care partidele ce se bat să ajungă sus, se agăţă de putere. Şi această carabinieră este folosită când la un cap când la altul, oricine vrea să stea agăţat acolo, are nevoie de această carabinieră. De aceea, putem spune fără să greşim că UDMR-ul este întotdeauna la capătul care se agăţă de putere.
Aşa cum era de aşteptat, nepoţii lui Attila au decis să rămană la conducere în actuala formulă, punând interesele de clan înaintea oricăror alte declaraţii belicoase prin care întărâtaseră oarecum scena politică. Nici nu mai contează ce sfori s-au tras şi de unde, alegerea este logică, o spuneam şi acum o săptămână, e preferabil să fii un partid mare într-o coaliţie mică, decât un partid mic într-o coaliţie mare. În actuala combinaţie, UDMR nu va fi un simplu partener de afaceri, ci îşi va impune condiţiile şi va conduce ostilităţile în cadrul coaliţiei. În varianta USL ar fi fost un simplu partener care nu putea ridica prea multe pretenţii. Aşa că interesul a învins, în ciuda unor semnale venite din teritoriu prin care unele filiale judeţene trăgeau invers. Una peste alta, alegerea lor nu miră pe nimeni, chiar dacă unii visători sperau şi vorbeau de jocuri transatlantice sau interese naţionale sau civice. A
