Numele Muammar Gaddafi, flamboaiantul dictator libian, a cărui imagine mereu diferită pare cumva desprinsă din filmele cu Austin Powers, a revenit în forţă pe buzele tuturor de la începutul protestele din Libia. Şi nu va dispărea prea curând, până când ceva hotărâtor se va întâmpla cu dictatorul în persoană, cu petrolul exportat de Libia şi cu exodul de emigranţi care va continua spre Europa.

Dacă la pronunţie ne mai descurcăm, problema apare atunci când îi scriem numele. Ortoepia latină a numelui Gaddafi conţine nu mai puţin de 112 variante, conform jurnaliştilor revistei Time.

Controversa numelui a apărut odată cu publicarea unei scrisori trimise de liderul libian unor elevi de clasa a doua din Minnesota în anul 1986, semnată de Gaddafi cu varianta personală în limba engleză a numelui său, "Moammar El-Gadhafi".

În 2004, publicaţia britanică London Evening Standard a trecut în revistă 37 de variante cu celebrul nume, iar un ziar american din Chicago a citat o listă de 32, care a rezultat în urma unor cercetări făcute la Librăria Congresului American. Secretul, se pare, stă în lipsa de standardizare a conversei din arabă în engleză sau în alte limbi care folosesc alfabetul latin. Deşi ortografia arabă nu se modifică, pronunţia diferă, în funcţie de regionalismele limbii arabe, fapt care conduce la diverse latinizări în scriere.

„În araba literară avem litera „QHAH" adică „ق" (prima litera din nume dictatorului), iar a doua litera în pronunţie este „Thă", în arabă „ذ", echivalentul articolului „THE" din engleză. Acum însă ne întâlnim cu alte aspecte: în limba arabă populară „ق", adică „QHAH", se pronunţâ „GA", aşa că în Libia se pronuntă şi se scrie pronumele „MOAMMAR = constructor" sau „cel care trăieşte mult timp", iar numele „GATHAFI" provine din faptul că francezii, ca şi alţi latini scriu GaDHafi, pentru că acest sunet "Thă" nu există în