Adrian şi Andrei Păunescu în Ardeal, 1985 21 august 1986, Năsăud
Prezumţia de vinovăţie
Pe şoselele ţării, am întâlnit, nu de puţine ori, chiar în vara aceasta, nişte aşa-zise anchete de circulaţie. Grupuri de oameni în albastru opresc automobilele şi pun, fără nici o reţinere, întrebări indiscrete şoferilor: de unde vin, încotro merg, cine sunt cei din maşină, care este scopul călătoriei. Dacă întrebările ar fi de natură tehnică, dacă ar viza starea de sănătate a şoferului sau faptul că omul de la volan ar da semne că a comis o ilegalitate, totul ar fi legal şi, până într-un punct, firesc. Dar de unde şi până unde chestionarul ad-hoc, fără mandat, obligatoriu, care li se impune participanţilor la trafic?
Tocmai asta îl intrigă pe A.P., care este şi şofer, nu numai tată de familie. Posibilitatea celor care reprezintă autoritatea statului pe drumurile publice, de a se introduce în viaţa oamenilor, fără nici un temei legal, ci doar prin teama pe care o inspiră un om în uniformă, reprezentant al unui stat autoritar, cetăţenilor de rând. Circulaţia e mare, se formează o adevărată coadă de maşini, care stau şi aşteaptă, până ce filtrul organizat de Miliţie lasă, una câte una, maşinile să treacă mai departe. Ne vine şi nouă rândul. A.P., spre deosebire de alţi şoferi, nu sare din maşină, cu actele în mână, pregătit să răspundă la orice întrebări. Dimpotrivă, deschide doar geamul. Miliţianul îl recunoaşte, deşi A.P. are barbă, şi întreabă: "De unde veniţi şi unde mergeţi?".
A.P.: "Nu e problema dumitale de unde venim şi unde mergem noi!"
Miliţianul (care crede că nu s-a înţeles întrebarea): "V-am întrebat de unde veniţi şi unde mergeţi".
A.P. (calm, spre surprinderea noastră): "Consideraţi că nici nu ne-aţi întrebat, pentru că nu vă spunem de unde venim şi unde mergem. E treaba noastră".
Miliţianul: "E o anchetă de circulaţie şi v
