Pentru UDMR incepe o noua epoca, nu foarte diferita, as zice, de cea trecuta, cel putin pentru inceput. Caci tanarul presedinte al Uniunii, Kelemen Hunor, este deocamdata bine flancat de Marko Bela si Laszlo Borbely. Prin alegerea facuta, maghiarii au ales practic continuarea politicilor pragmatice ale lui Marko Bela si, implicit, ramanerea UDMR la guvernare in actuala formula.
Desi probabilitatea unei schimbari spectaculoase era putin probabila si reprezentantii USL au venit mai degraba resemnati la congresul UDMR, spectacolul petirii a fost interesant. Si colegii de coalitie si Opozitia au venit la Oradea cu liderii cei mai inalti si cu mesaje cat au putut de ademenitoare.
PD-L a fost reprezentat de Emil Boc, dar si de Vasile Blaga ca semnal clar ca indiferent ce schimbari s-ar putea produce la varful partidului, relatia cu UDMR va continua in aceiasi termeni. Premierul a elogiat colaborarea cu maghiarii si a vorbit apasat despre Legea educatiei si cea a minoritatilor, adica despre obiectivul deja atins si de cel urmator de pe agenda UDMR.
Victor Ponta a incercat un discurs retinut si cat mai spiritual in care a amintit insa de beneficiile pe care le-a avut UDMR in timpul guvernarii Nastase, dar si despre intentia ferma a PSD de a nu aboli niciunul dintre drepturile deja castigate de maghiari. Ma indoiesc insa ca vorbele frumoase au fost suficiente pentru a le sterge maghiarilor din memorie faptul ca social democratii i-au aruncat din Guvern in 2008 si ca tot ei, impreuna cu liberalii, au incercat din rasputeri sa blocheze Legea educatiei nationale, invocand exact drepturile castigate de minoritatile nationale.
Crin Antonescu a avut o atitudine mai transanta, dand practic un ultimatum UDMR: in cateva saptamani trebuie sa decida daca merge cu PD-L sau cu USL. Nu cred ca pentru UDMR decizia este foarte grea si fundamentul
