Li se tăiau mâinile, erau trimişi la ocnă ori la mănăstire sau erau condamnaţi la moarte. De astfel de pedepse aveau parte infractorii din Bucureştii secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. Pentru anumite nelegiuiri, însă, conform legilor date de Matei Basarab, primeau câteva sute de toiage peste tălpi, în public.

Bârfeli şi vorbe de ocară la adresa mamei, individ care s-a făcut preot fără hirotonisirea cuvenită, forţarea unuia de a trece la o altă religie, bătaie cu încercare de asasinare, neanunţarea bolnavilor de ciumă, luare ilegală de bani sau pâre mincinoase sunt doar câteva dintre infracţiunile pentru care s-au dat bătai cu toiagele, potrivit istoricului George Potra.

Una dintre bucureştencele pedepsite astfel a fost Zoiţa, în 1794. Femeia s-a plâns domnului de mama sa dar, dupa ce spătarul a analizat situaţia în teren, a reieşit din spusele vecinilor că, de fapt, Zoiţa se comporta urât cu mama sa.

Pentru a da o lecţie, domnitorul a decis să fie bătuta cu 20 de toiage „să se părăsească de reaua purtare”

Bătut fiindcă a uitat să anunţe un caz de ciumă

Un alt caz amintit de George Potra în „Din Bucureştii de ieri” este cel din fosta mahala Mihai Vodă, unde un ofiţer nu anunţase boala şi ulterior moartea unui bucureştean în timpul epidemiei de ciumă.

Aflând domnul Alexandru Moruzi (foto), a dat ordin ca acesta sa fie pedepsit cu 20 de toiege, iar apoi să fie timis la mănăstire, iar cazul său a fost dat drept exemplu în toate mahalalele.

Fals preot, pedepsit în faţa bisericii

Şi un viitor preot a primit această pedeapsă. În aşteptarea hirotonisirii, Vasile Nuţul a slujit în câteva rânduri la liturghii. Păcat grav, a considerat mitropolitul Dosithei, care l-a înstiinţat pe domnitor.

Acesta a decis să primească 100 de toiege peste tălpi chiar în faţa bisericii unde slujise fără a avea drept, iar apoi să fie t