- Comentariu - nr. 731 / 28 Februarie, 2011 Nici nu stiu de ce v-am dat atata importanta, domnule Hutuleac! Poate doar pentru ca, la o emisiune de televiziune, ati fost ridicol. Ati tinut-o sus si tare ca sunteti miner si vreti ca minerii din Rosia Montana sa nu devina ciupercari. M-a frapat ca dincolo de "poezia" pe care ati invatat-o de la distinsul domn Hill, care, probabil, chiar este un meserias bun, si de la "regizorii" angajati de "Gold" n-ati prea inteles insa ce-nseamna dezvoltarea durabila. Saptesprezece ani, dupa orice logica, nu poate insemna asa ceva. E un jaf, dupa care va urma un dezastru. Un loc si o zona de care va fugi oricine tine la propria-i viata. Timpul, poate, peste inca o jumatate de veac, va decide daca urmasii dumneavoastra ar putea deveni ciupercari sau portari la unitatile de turism, care ar putea rasari ca ciupercile, pe malul lacului "Cianura Aurie". Iar daca ar fi sa se implineasca Proiectul, se vor gasi si cativa rosieni, care sa practice muncile necalificate. Nu 35.000, cati prevestea Dan Ioan Popescu, nici cateva sute, cum anuntau intr-o vreme mai-marii Proiectului, ci mult mai putini. Pentru ca, cei calificati vor veni de departe. De la Denver, de la Montréal sau cine mai stie de unde. Pentru cei din Rosia Montana vor ramane mult prea putine sanse. Iar dupa 17 ani, cand se presupune a se pune punct scandalului "Rosia Montana", "desertul" lasat va fi o sperietoare de care nici chiar Hutuleac, primarul Virgil Narita si ceilalti, cativa, nu se vor mai apropia. Parca altceva ar trebui sa insemne "dezvoltarea durabila ", iar cianura nu va putea fi niciodata favorabila acestui concept sau vietii oamenilor. Asa cum, in mod penibil, posibili componenti ai imaginarei "Cete Hutuleac", au demonstrat cu pancarte gen "Cianura vindeca! ", sustinand enormitatea ca ea se neutralizeaza singura, in 12 zile! In ce ma priveste, va asigur ca sunt roma