Biserica Catolică continuă să practice exorcismul, despre care se vorbeşte numai în spatele uşilor închise. La o conferinţă de anul trecut, episcopii catolici din SUA au atras atenţia că există cerere mare de preoţi calificaţi pentru acest serviciu.

Din circa 70.000 de cazuri de exorcism, câte a realizat de-a lungul carierei, părintele Gabriel Amorth estimează că mai puţin de 100 au fost cazuri de posedare demonică autentică. „Exorcistul-şef al Diocezei de Roma citează această cifră şi o confirmă, dar în catolicismul modern se crede că Diavolul este doar o faţă a bisericii tradiţionale, situat ca o prezenţă intangibilă a răului în lume", a spus părintele către jurnalistul şi scriitorul Peter Stanford, care a publicat recent în Marea Britanie cartea şi e-bookul „Biography of the Devil/ Biografia Diavolului".

Cei doi s-au întâlnit într-o biserică anonimă de la periferia Romei, unde au discutat despre exorcism. După întâlnire, Stanford se întreabă totuşi de ce Biserica se teme să vorbească despre acest subiect tabu - se arată într-un text apărut în publicaţia britanică The Independent.

Majoritatea suferă de o boală psihică

„Este vital să se distingă cele două cauze, de aparenţă a posesiunii demonice. Pentru majoritatea oamenilor este o boală psihică ce poate fi vindecată de psihiatrie", spune părintele Gabriel. În loc să-i stropească pe cei care vin la el să ceară ajutor doar cu apă sfinţită şi să le citească din ritul de exorcizare, cum era practica standard a Bisericii medievale, preotul acceptă aparent necesitatea trimiterii la un medic calificat, o acţiune foarte modernă în creştinismul de azi.

„Dar sunt alţii, un mic număr de adevăraţi posedaţi. Adesea, aceştia arată ca nişte oameni normali, care îşi văd normal de viaţa lor. Au fost persoane care, în timpul exorcismului, vomitau cuie, alţii bucăţi de sticlă, chiar echipamente radio