Şi aşa se încheie una dintre cele mai previzibile seri de Oscar din ultimii ani. Trăiască regele.

Concluzia lui Filip Standavid:

O ediție mai cuminte decât bunica lui Marky Mark. Știți ce crede Costi despre The King’s Speech. Eu aș adăuga că, fără să fie cel mai bun, funcționează destul de bine în termeni tehnici și că are nu unul, nu doi, ci trei actori zdraveni (e drept, Helena Bonham-Carter nu face mare lucru, dar e bine că e acolo). E destul? Habar n-am. Inception și The Social Network au luat ce-a mai rămas, restul a fost subțirel.

Ar fi meritat să fie luate în seamă, măcar un strop, True Grit (mult mai adânc decât pare la prima vizionare, dar așa sunt frații Cohen), Winter’s Bone și Exit Through The Gift Shop, despre care am tot bălăuzit aici. Pe scurt, că e târziu și ne trezim devreme: industria și-a revenit (uitați-vă numai peste încasările pe care le-au făcut principalii nominalizați), drept pentru care nu se grăbește să riște. O privire la Grammy-uri nu i-ar strica.

Dora: Mult mai dezamăgită decît anul trecut. Dar i-au plăcut foarte mult hainele, spre deosebire de anul trecut.

Concluzia mea: mă prefac că sînt supărat. Dar nu sînt.

Cel mai bun film: The King’s Speech

Cel mai bun actor: Colin Firth. Un mare actor răsplătit pentru un rol care nu e rolul vieţii lui, nici pe departe. Merge şi aşa.

Filip despre Firth:

Mr. Darcy? The guy did a great job, really. Lasă bubele deoparte, încă o dată: în rama aia, cu datele ălea, omul nu face nici o greșeală. Pică numai bine pe rol. Da, am mai văzut rolul ăsta (Hellen Mirren, na!), dar ce să-i faci? Se însoară William!

Filip nu mai speră în surprize:

Nici o surpriză. Nici una!Până acum, am bifat toate căsuțele. Mă îndoiesc sincer că mai există potențial de surprize, deși mi-l doresc. Jennifer Lawrence și Michelle Williams ar fi putut la fel de bine să ia premi