Caricaturi şi moravuri 1860

Motto: "... să ne ferească Dumnezeu de burghezia proletară!" (Vladimir Ilici Lenin)

Trăim în continuarea regimului comunist, şi anume în cea mai nefericită formă de parazitare, aceea a burgheziei proletare! Pentru că toţi cei care conduc vin din trecut. Iar dacă sunt foarte tineri, aceştia sunt copiii şi nepoţii celor care vin din trecut, între timp probabil stinşi sau rămaşi în umbră, întru admirarea progeniturilor. Micii şefi dinainte de 1989 au devenit după 1990 marii şefi. Ei au privatizat, vândut, cumpărat, fragment cu fragment, fiecare metru pătrat de interes economic şi prognoză politică. Pentru că ce s-a întâmplat în România după 1945 a fost mai mult opera oportuniştilor şi şmecherilor decât opera fanaticilor şi a utopiştilor.

Nu avem de facto partide politice. Acestea sunt numai de faţadă. Avem în realitate un uriaş partid transpartinic al celor care vin din trecut, cu funcţii moştenite, statut social şi proiecţii de viitor aflate în continuitatea trecutului, pentru că aparţin acestuia din spirit de castă.

De aceea avem doar pe unii care trăiesc cu adevărat, "având acces la câte un mic secret de stat" prin apartenenţă la gaşca transpartinică, şi restul, care "trăiesc aidoma muştelor", cum spunea I.D. Sîrbu în anii '80.

Comunismul a fost invazia de jos în sus a invidioşilor şi a răilor puşi să pedepsească - spre nefericirea lor - pe cei înzestraţi de natură cu vinovăţia inteligenţei şi vinovăţia culturii. De aceea să nu mire politica de marginalizare a realelor valori intelectuale de azi, de la un muzeu prăfuit la o catedră universitară. Comunismul a fost introdus în România întrucât statul totalitar se arată mijlocul cel mai sigur pentru ca minoritatea să stăpânească, să exploateze şi să tortureze majoritatea.

Acest lucru l-a afirmat de curând şi un ziarist german, Karl-Peter Schwarz, într-un editoria