Cât de mult se poate lăsa umilit un om doar pentru a obţine postul dorit? Cât de departe poate merge o companie pentru a angaja exact persoana care îi trebuie? Un posibil răspuns în „Metoda", noul spectacol al Teatrului Nottara.

Cine spune că domeniul Resurselor Umane (scuze: Human Resources) e unul plicticos? Dacă nu credeţi că se poate scrie o piesă despre un interviu de angajare căreia să nu-i lipsească nici tensiunea, nici drama, nici umorul mergeţi să vedeţi „Metoda" la Nottara.

„Metoda Grönholm" este o piesă a dramaturgului catalan Jordi Galceran şi este un text care s-a bucurat de mare succes în Peninsula Iberică şi nu numai. În 2005, regizorul argentinian Marcelo Pineyro a făcut şi un film după acest text, cu Eduardo Noriega într-unul din rolurile principale. În film, interviul de angajare în multinaţională avea loc simultan cu o mare manifestaţie anti-globalizare.

În piesă, patru candidaţi pentru postul de director comercial al unei mari corporaţii sunt puşi împreună într-o sală pentru ceea ce se anunţă de la început a fi un interviu non-conformist. Şi, bineînţeles, confidenţial. În sala în care candidaţii sunt tot timpul monitorizaţi video, nu se prezintă nici un reprezentant al viitorului angajator. În schimb, candidaţii sunt supuşi la tot felul de probe ciudate, între care şi aceea de a descoperi dacă între ei se află, totuşi, şi cineva de la companie. Încet-încet, candidaţii descoperă că firma, despre care vom afla la sfârşit că este în căutarea „unui ticălos cu aparenţa unui om bun şi nu un om de treabă care pozează în ticălos" (citat aproximativ), ştie foarte multe lucruri din viaţa lor personală, elemente care în principiu nu ar ţine decât de viaţa privată. De la amuzamentul tip joc de societate de genul „Mafia" (sau „Killer"), la sarcinile din ce în ce mai serioase care implică opţiuni sexuale, probleme psihice sau maritale, „inte