Sub pretextul revoluţiilor arabo-musulmane, preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy şi-a remaniat guvernul schimbând "şefia" a trei ministere. E vorba însă de ministere-cheie - externele, internele şi apărarea - care ar putea juca roluri importante la acest sfârşit de mandat prezidenţial.

Prin schimbările efectuate, Sarkozy speră să dea un suflu nou politicii sale cu 14 luni înaintea prezidenţialelor de anul viitor.

Relansarea se anunţă însă dificilă, estimează analiştii de la Paris, chiar dacă mişcarea preşedintelui poate fi considerată abilă. Plecând de la revoltele nord-africane, şeful statului a realizat înainte de toate o operaţiune de politică internă destinată opiniei publice franceze.

În ajunul unui an electoral care se anunţă foarte dificil pentru tabăra preşedintelui, fiecare cuvânt rostit de Nicolas Sarkozy în intervenţia sa radio-televizată de duminică a fost bine calculat. Astfel, când şeful statului îşi cheamă compatrioţii "să nu le fie frică de mutaţiile lumii arabe", el nu uită să adauge deîndată că aceste revolte ar putea da naştere la "fluxuri migratorii incontrolabile".

Cu alte cuvinte, spectrul imigraţiei este fluturat, "alibiul extern este folosit în scopuri interne", regretă editorialistul ziarului Le Monde. Pentru a combate tocmai acest spectru, acest posibil val de imigranţi, la şefia ministerului de interne a fost numit cel mai fidel colaborator al preşedintelui. Claude Guéant, noul ministru de interne şi al imigraţiei, este astfel recompensat pentru serviciile aduse patronului său de mai bine de 10 ani încoace.

Numit secretar general al preşedinţiei imediat după victoria lui Sarkozy în 2007, Guéant se impune repede practic ca o dublură a preşedintelui - asistă practic la toate întâlnirile preşedintelui, ba chiar când acesta este grăbit sau indisponibil îi ia locul - pe scurt, devenise un soi de vice-preşedi