În 1940, oborenii au retrogradat, dar au rămas în prima ligă pemotiv că sunt o echipă "pur românească". În sezonul următor aveausă câştige şi titlul
O idee încetăţenită este că autorităţile comuniste ar fiinstalat, la noi în ţară, sportul pe criterii ideologice. Fenomenula început însă mult mai devreme. În anii 30 a apărut şi tendinţa cafotbalul românesc să schimbe criteriul valoric cu cel etnic.
Mai multe evenimente au contribuit la tensionarea situaţiei. Înechipe, o pondere importantă o aveau maghiarii. Presa vremii sealiniase tendinţei generale europene, de a radicaliza problemanaţionalismului. Existau şi cazuri care alimentau polemica. Pe 2octombrie 1932, după amicalul România - Polonia 0-5, Curentul puneape prima pagină declaraţia portarului Czinczer, de la CAO Oradea:"Mă şterg la c... cu România voastră!".
Ziaristullegitima jucători
Preşedintele federaţiei, bănăţeanul Aurel Leucuţia, a devenit ţintacriticilor pentru că-l proteja pe ziaristul de origine ebraicăMoritz Beilis, de la Gazeta sporturilor. Acesta era influent lafederaţie şi făcea o puzderie de manevre dubioase. Beilis se"lipea" la toate deplasările (fusese inclusiv la Montevideo, laprima ediţie a Mondialelor, pentru ca el să meargă în Uruguay fiindlăsat acasă un fotbalist!), aranja legitimări ilegale de jucători,era plătit de Ripensia să facă şi pe impresarul. CotidianulCurentul îl numea "scârba pământului" şi "şperţarul Beilis".
400 defotbalişti evrei, excluşi
Lucrurile au luat o turnură dramatică în 1940. Sportul intrase subtutela organizaţiei "Straja ţării", fondată de Regele Carol alII-lea. În august, "Straja" a decis: "Toate cluburile carenu se compun în majoritatea lor din cetăţeni români creştini suntdesfiinţate (...). Celelalte cluburi vor fi compuse în totalitatealor exclusiv din membri cetăţeni români creştini".
În urma acestei
