În acest weekend, oamenii din Ludişor au dat timpul înapoi şi s-au întors la obiceiurile de acum zeci de ani. Ei au organizat o şezătoare. Astfel, femeile au tors, au croşetat, au lucrat la război, au cântat şi dansat. Nu au lipsit nici poveştile redate cu tâlc de vârstnicele din sat.

Cânepa se lucra cel mai mult în şezătoare

Satul Ludişor a fost sâmbătă gazda unui mare eveniment. Localnicii au pregătit o şezătoare după obiceiurile de altădată. Ei au pregătit şi un scenario, astfel încât adunarea să cuprindă toate elementele unei şezători autentice.

„Este prima ediţie a şezătorii din Ludişor şi vrem ca acest eveniment să devină o tradiţie şi ne bucurăm că a ieşit aşa cum am vrut noi. Intenţionăm să mai organizăm astfel de evenimente ce ţin de viaţa satului“ a spus gazda şezătorii, Nicolae Drugă.

„Sunt vreo 30 de ani de când n-am mai fost la o şezătoare. Atunci erau femei multe şi nu era o singură şezătoare în sat, ci mai multe. La noi, la şezători se prelucra cânepa. Din cânepă se făceau de toate în casă: feţe de masă, de pat, ii, indispensabili pentru bărbaţi şi cămăşi. Mai făceau şi pănură pentru cioareci“, ne-a spus o lsăteancă din şezătoare.

„Cânepa se semăna la capul locului, unde se punea mai mult îngrăşământ. O smulgeam, o puneam la uscat şi pe urmă o legam mănuşele. O băgam într-o baltă şi o lăsam 8-10 zile. Apoi, o probam cu mâna şi dacă se forfeca însemna că e topită. O scoteam, o spălam şi pe urmă o frângeam, o meliţam şi o periam. O torceam şi pe urmă se făcea un tort dar nu de mâncare, ci un tort din cânepă. Produsul din cânepă îl băgam în apă fiartă cu cenuşă şi o lăsam din nou câteva zile. Apoi cânepa o făceam mosor, o urzeam de făceam fire pentru război şi ţeseam“, a mai adăugat o altă femeie din sat.

Şezătoarea-un bun prilej pentru descântece

Astfel, aşa cum se obişnuia, primul pas era alegerea gazdei. Acolo er