„Remaniere, panică la bord” (Liberation). „Strategia lui Sarkozy în faţa provocărilor din lumea arabă” (Le Figaro). „La Tripoli este un calm încărcat de tensiune” (Corriere della Sera). „Gaddafi singur contra tuturor” (Liberté).

Presa franceză şi europeană analizează culisele remanierii guvernamentale de la Paris.

Pentru tabloidul France-Soir, „Sarkozy strânge şuruburile”. „Preşedintele a făcut apel la piesele grele, Alain Juppé, la Afacerile Externe, Claude Gueant la Interne şi Gérard Longuet la Apărare”.

„Remaniere, panică la bord”, analizează Liberation. „Luând ca pretext primăvara din lumea arabă, Sarkozy îi înlocuieşte pe Aliot-Marie şi pe Brice Hortefeux, cu speranţa de a da un nou suflu ultimei părţi a mandatului său”, notează cotidianul cu simpatii socialiste care dedică acestui subiect şi articolul de fond în care se face legătura între revoltele din unele ţări arabe şi remanierea de la Paris: „Mult prea târziu, Sarkozy a realizat cu adevărat dimensiunea «primăverii arabe» care a marcat Mediterana (…). Dar cele câteva minute ale discursului său televizat erau fără suflu şi arătau dorinţa sa de a recupera. Tăcerea Franţei în faţa acestei schimbări istorice va rămâne una din marile scăpări ale preşedintelui care se dorea un adevărat om de stat. Justificarea acestei remanieri, forțată de schimbările din lumea arabă, nu convinge pe nimeni. Sarkozy este în cădere în sondaje şi a căutat să pună în formaţie de luptă un Guvern uzat care a făcut deja obiectul remanierii acum câteva luni. În loc să insiste pe schimbările arabe, preşedintele a instrumentalizat din nou frica de imigranţi. Ca şi cum politica externă a Franţei a devenit ostateca luptelor electorale”.

Să notăm şi editorialul, mai sobru, din Le Figaro: „Strategia lui Sarkozy în faţa provocărilor din lumea arabă”. Le Figaro afirmă că, „dacă diplomaţia franceză a fost jenată de