Victor Puiu, alias Lupo, a ajuns peste noapte un nume în boxulprofesionist mondial, după ce l-a învins pe fostul campion allumii, britanicul Junior Witter. Puţini ştiu însă că românul de 32de ani, stabilit la Toronto, munceşte între două meciuri pentru ase întreţine: pune faianţă şi gresie.

Puiu n-a avut şansa lui Lucian Bute, nici măcar a lui LeonardDoroftei. În 2003, după mondialele de amatori din Thailanda, Victora decis să plece în Canada, la profesionişti. Tovarăşi de "evadare"i-au fost alţi doi boxeri din lotul naţional, la vremea respectivă,Ionuţ Ion şi Claudiu Râşco. Ultimul dintre ei povesteşte:"Am acceptat oferta antrenorului Adrian Teodorescu, de laToronto. Am crezut că îl prindem pe Dumnezeu de picior, dar amajuns sclavi. Promisiunile s-au transformat în amăgiri. Meciuripuţine, pe firimituri, muncă din greu. Am boxat şi pe câte 600 dedolari, din care Teodorescu ne lua 30 la sută. Ca să ne întreţinem,eram obligaţi să muncim. Orice! De pildă, o dată pe săptămână îlajutam pe administratorul blocului să adune gunoiul, însă de bazăera munca în construcţii"...

Claudiu Râşco s-a întors în ţară şi în curând va deschide un clubde box la Sighetul Marmaţiei, oraşul său natal. JoJo Dan a ajuns laMontreal, unde are un drum netezit de promotorul Cristi Gănescu.Victor Puiu a rămas singur la Toronto, să-şi ducă mai departecrucea...

Oameniiboxului i-au ţinut loc de tată

"Lupo" n-a fost un răsfăţat al norocului. În 1996 a rămas fărătată, iar oamenii boxului l-au înfiat. "AntrenorulBondavali Grigore şi, mai ales naşul meu, Ion Damian, mi-au ţinutloc de tată. Fără ei, cine ştie ce aş fi ajuns",povesteşte Victor. La amatori, drumul i-a fost mai mereu blocat, demulte ori de arbitri. În 1999, de la Mondialele de la Houston s-aîntors cu ochii în lacrimi, el pierzând la un punct în faţacubanezului Diogenes Luna după un meci care a ridicat sala