Aproape că nu-ţi mai vine, ca cetăţean, să-ţi doreşti un şef de stat... Dacă în condiţiile de acum, cu cimentul de „valori şi principii" între componentele coaliţiei, se umblă cu cădelniţa de-asupra AIE ori de câte ori şi pe mică pe ceas se iscă gâlceavă, îţi poţi imagina ce „idilă" ar putea exista între guvern, preşedinţie şi parlament odată ce zarurile vor fi aruncate.
Mai ales în condiţiile unei constituţii în care sunt atâtea bombe cu ceas. Experienţa de pe vremea preşedinţiei dlor Snegur şi Lucinschi ar putea fi floare la ureche.
Povestea Moldtelecom-ului şi a conturilor care se mută după cum se mişcă girueta politică sau după traiectoria de carieră a unuia sau altuia demonstrează cât de puţin s-a schimbat realitatea din spatele spectacolului politic.
Show-ul e pentru mulţi şi proşti (sau viceversa). Adevăratele jocuri lucrative se fac pentru puţini şi şmecheri. Indiferent - şi impresia se aprofundează în acest sens - de cine e la guvernare. Marea ipocrizie - de a face frumos de ochii lumii şi a opera urât, dar profitabil în culise - se menţine neştirbită. Ambalajul doar, al şmecheriilor, este mai înzorzonat şi mai televizat.
Poate AIE să schimbe această realitate, aşa cum a presupus votul colectiv care i-a fost oferit? Poate AIE să dezmintă impresia, falsă sau adevărată, pe care o lasă - de kolhoz ai cărui brigadieri se bat pentru preluarea sferelor şi pârghiilor de influenţă, precum şi a viitoarelor fluxuri financiare?
Ce pot împreună liderii, respectiv elita consolidată şi unită a partidelor partenere AIE, de vreme ce, într-o chestiune relativ simplă, în care ar fi trebuit să acţioneze solidar, se boxează în maniera lui Mike Tyson?
Ce poate oferi o alianţă în actualul format? Doar menţinerea în „trecut glorios" a PCRM? E suficient, oare? De ce liderul PLDM, premierul Vlad Filat repetă mereu că nu va fi şi în continuare un pr
