Vreau sa precizez din start ca in anumite privinte sunt cu totul de acord cu Liviu Voineaiar despre asta am scris aici. Sunt cateva chestiuni pe care vreau sa le punctez, macar pentru a naste o dezbatere pe substanta modificarilor Codului Muncii. Desi o astfel de lege este de o importanta capitala, nivelul discutiilor este submediocru si m-am bucurat sincer sa vad articolul domnului Voinea care aduce discutia la un alt nivel. Dupa cum orice pozitie bine argumentata merita o analiza critica, voi incerca sa punctez cateva chestiuni:

Piata muncii este sau nu este rigida?

Domnul Voinea argumenteaza ca totconceptul de “flexibilizarea pietei muncii” este de fapt o inventie a Guvernului, acesta neprezentand argumente care sa demonstreze in primul rand rigiditatea pe care ar combate-o noul Cod al Muncii. Mai mult aceste argumente nu exista pentru ca nu se bazeaza pe date, inexistente la randul lor.

Intr-adevar baza de cercetare pentru formularea de politici publice este slaba. Dar domnul Voinea porneste de la premisa ca in Romania politicile publice se bazeaza pe studii. Il invit sa imi arate 3 politici publice care au in spate o cercetare solida. Eu nu pot sa o fac si aici nu ma refer doar la ce a facut Guvernul actual ci la toti cei care au ocupat Palatul Victoria la un moment dat.

Dar hai sa credem si noi naiv ca politicile publice in Romania se bazeaza pe date. Guvernul este invitat sa arate ca piata muncii este rigida incat sa se justifice modificarile propuse de Codul Muncii. Prima acuza: nu exista date pentru a calcula Curba Beveridge, perfect adevarat. Nu se stie cate locuri de munca noi sunt create si cate sunt distruse. Datele vehiculate prin presa vorbesc de fapt de diferenta neta dintre numarul locurilor de munca de acum fata de anul trecut, dar nu spun nimic despre fluxul din spatele acestui rezultat: cate s-au creat noi si cate au fost inchi