Fotoreporterul Emanuel Tânjală expune în această perioadă la Academy of Fine Arts din Lynchburg - Virginia o serie de imagini surprinse în satele româneşti în anii '70-'80.

Artistul, stabilit în Statele Unite, şi-a dedicat o mare parte a carierei sale satului românesc. În interviul acordat RL, Emanuel Tânjală vobeşte despre impactul fotografiilor sale asupra americanilor şi despre schimbările din lumea rurală românească în ultimele decenii.

Cum receptează americanii „satul românesc"?

Emanuel Tânjală: Desigur că nu ştiu prea multe despre România şi despre viaţa românilor, dar sunt cu siguranţă curioşi să vadă ceva atât de diferit. America e o mare fermă, cum îmi place mie să spun, iar viaţa la ţară nu le e tocmai nefamiliară americanilor. Dar satele de aici nu seamănă cu cele româneşti. Drumurile sunt drepte ca-n palmă, casele mari, cochete, ordonate, nu găseşti buruieni crescute la marginea drumurilor, iar ţărani coborând de la deal cu căruţe pline cu fân sau vaci păscând pe şanţ n-ai să vezi în veci.

Am expus fotografiile la galeria Academiei de Artă din Lynchburg ca să le arăt „vecinilor" mei satele româneşti şi oamenii lor. Americanii sunt foarte interesaţi şi receptivi la nou. Nu îi mai poţi aduce într-o galerie cu fotografii făcute la asfinţit sau cu oameni pe care ei îi întâlnesc în fiecare zi. Ar fi trebuit să aştept doi ani până să pot expune aici, dar ţăranii români au fost, se pare, fascinanţi pentru curator, care a decis să-i pună pe pereţi imediat. Nu ştiu cum receptează americanii satul românesc, dar ştiu că sunt foarte pretenţioşi la fotografie (şi la artă în general) şi că nu pot fi mulţumiţi cu orice.

„Americanii au fost încântaţi de fotografii, copleşiţi de tristeţea personajelor"

Care a fost reacţia publicului, au fost fotografii anume care i-au impresionat?

E.T.: Am fost surprins şi de numărul vizitatorilor,