Cel mai mare risc se regăseşte în Kenya, Suedia este cea mai ferită ţară, iar România este la mijlocul clasamentului, pe 37. Ţara noastră este cea mai instabilă membră a Uniunii Europene fiind cea mai sus clasată dintre cele 27 de ţări, potrivit topului citat. Rusia şi Arabia Saudită sunt sub noi.
În afară de Kenya, între primele 10 cele mai vulnerabile ţări sunt Pakistan, Camerun, Nigeria, Indonesia, Maroc Iordan şi Azerbaidjan. La capătul opus al clasamentului sunt Suedia, Austria, Canada, Danemarca şi Germania.
Alen Mattich, de la Wall Street Journal (WSJ), a folosit pentru clasament un index bazat pe trei criterii considerate egale: nedreptatea socială, predilecţia către revoltă şi, trăgaciul (motivul revoltelor), procentul din buget pe care o familie îl cheltuie cu alimentele.
Primul criteriu, al nedreptăţii sociale, se bazează pe datele oferite de Indexul Percepţiei de Corupţie, realizat de Transparency International, Indexul Dezvoltării Umane realizat de Programul de Dezvoltare al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi indexul GINI, care măsoară dispersia bogăţiei în societate. Cu cât acest ultim index este mai mare, cu atât diferenţa între săraci şi bogaţi este mai mare. Multe dintre datele folosite sunt însă vechi (peste cinci ani).
Pentru a determina predilecţia către revoltă, jurnalistul a folosit alţi trei indicatori: unul bazat pe vârsta medie a populaţiei, altul pe rata de şomaj a ţării, iar cel din urmă Produsul Intern Brut pe cap de locuitor. Mattich presupune în analiza sa că cei tineri şi neangajaţi sunt mai predispuşi către rebeliune decât cei mai vârstnici, aflaţi în câmpul muncii. Totodată, societăţile mai sărace, în care locuitorii nu au multe de pierdut, pot fi sânul unor mişcări civile. Rolul tinerilor a fost evident în recentele revoluţii din Egipt, Tunisia şi Libia, notează jurnalistul.
Mobilul, trăgaciul revoltelor,
