Dupa mult joc scenic steril, saptamana aceasta va aduce in prim plan o problema cu adevarat importanta - modificarea Codului Muncii, care va declansa o adevarata revolutie pe piata muncii din Romania. Guvernul isi va asuma raspunderea pe acest act normativ, iar sindicatele declanseaza proteste de amploare care ar urma sa culmineze in martie cu greva generala.
Este exact ceea ce ar face orice miscare sindicala din lume in fata unei astfel de modificari radicale. Cu alte cuvinte, dupa atata politica, sindicatele fac si ceva cu adevarat de competenta lor. Atat doar ca la cat de decredibilizate sunt, forta lor este cu mult sub ceea ce ar trebui sa fie, chiar daca in fruntea luptei s-a asezat Bogdan Hossu, liderul sindcal cel mai putin compromis dintre baronii putrezi de bogati de la varful marilor centrale si confederatii.
Dar daca protestele sindicale sunt firesti, nu inseamna ca modificarile aduse legislatiei muncii sunt neaparat gresite. Reglementarea de pana acum, excesiv de protectoare cu angajatul si restrictiva cu patronul, era unul dintre motivele de descurajare a investitorilor. Practic, un angajat puturos, ineficient, plafonat profesional, dezinteresat, nu poate fi dat afara pentru a face loc unuia mai valoros decat daca facea o greaseala majora, daca patronul ii desfiinta postul sau decidea sa-si asume riscul unui proces si al obligatiei de a-l reangaja.
Dincolo de aceasta protectie a mediocritatii, actualul Cod al Muncii nu este neaparat favorabil nici salariatilor. Caci piata muncii astfel ingradita este foarte statica, asa ca cine ramane cumva somer are sanse cu mult mai mici sa-si gasasca alta slujba, indiferent de competenta lui. Noua legislatie a muncii va dinamiza insa piata muncii: angajatul va putea fi dat afara mai usor, dar mai usor isi va gasi si alta slujba.
Acest dinamism da o lovitura grea si munci
