A fost timp de şapte ani învăţător, după care a urmat o strălucită carieră militară în sistemul penitenciar, activitate care i-a adus mari satisfacţii profesionale, după cum povesteşte.

Vrancea timpurilor prezente se poate mândri cu foarte puţini generali autentici, originari de pe aceste meleaguri. Unul dintre ei este Ionel Cel Mare, nume predestinat parcă pentru un conducător, născut cu mai bine de 55 de ani în urmă la Soveja, locul unde s-a zămislit balada Mioriţa.

Educaţia primară a primit-o la şcoala din satul Rucăreni, mai târziu urmând cursurile Liceului Pedagogic din Focşani din dorinţa de a deveni învăţător, deşi mărturiseşte că şi-a dorit încă din copilărie o carieră în domeniul militar.

„A fost o conjunctură nefastă la momentul respectiv, nefiindu-mi acceptat dosarul la Liceul Militar pe care voiam să-l urmez din motive de „origini nesănătoase". Fuseseră greşit informaţi că tata ar fi fost legionar. Acel incident nu a fost prea plăcut pentru mine, dar probabil că mi-a prins bine mai târziu, pentru că am făcut Liceul Pedagogic şi am ajuns în 1975 învăţător la una din Şcoala cu clasele I-IV din Poiana Cristei", povesteşte Ionel Cel Mare.

Are amintiri plăcute despre cei şapte ani pe care i-a petrecut aici, mai ales că pentru şcoală era mare lucru în acei ani să aibă parte, pentru prima dată, de un cadru didactic calificat, până la „domnul învăţător" Cel Mare elevii fiind educaţi doar cu suplinitori.

28 de ani în sistemul penitenciar

În 1982 şansa de a-şi împlini visul din adolescenţă i-a surâs din nou, reuşind să se transfere la Penitenciarul Focşani fără a mai întâmpina de această dată obstacole la „dosar". În luarea acestei decizii a contat şi faptul că în calitatea sa de proaspăt familist, stabilit în Focşani, scăpa de o navetă deloc uşoară la Poiana Cristei, iar angajarea în sistemul penitenciar îi oferea şi o