Ce au în comun Traian Băsescu, Orban Viktor, Crin Antonescu şi Victor Ponta?

Toţi ar dori să-şi anexeze UDMR şi, dacă nu pot să ia toată Uniunea, măcar câteva bucăţi din ea să controleze sau să-şi însuşească. Ultimul congres al UDMR a fost manifestarea vizibilă a presiunilor externe exercitate asupra reprezentanţilor maghiarimii, începând cu candidatura la şefia UDMR a lui Eckstein Kovacs Peter, un consilier al preşedintelui Traian Băsescu, sau semnarea protocolului între fililalele din Bihor ale UDMR şi USL şi terminând cu ultimatumul lui Crin Antonescu şi cu mesajul partidului de guvernământ din Ungaria: vă susţinem doar dacă faceţi cum vrem noi.

Efectul sforăriilor de culise a fost unul pervers: în loc să influenţeze deciziile Uniunii în sensul dorit de fiecare, au întărit linia politică a lui Marko Bela care predică negocierile nediscriminatorii. Dacă nu cumva toate aceste forţe politice şi-au dorit doar să intimideze conducerea UDMR şi pe delfinul lui Marko, mai puţin experimentatul în războiul politic de gherilă, Kelemen Hunor. Iar UDMR a reacţionat ca o cetate asediată - refrenul congresului a fost independenţa şi autonomia - şi a ratat dezbaterea internă privind viitorul Uniunii după retragerea lui Marko Bela de la conducerea organizaţiei. Ce se va schimba pentru maghiari cu Kelemen Hunor, actualul ministru al culturii din guvernul Boc, preşedinte al UDMR, a rămas un mister.

UDMR era tabu pentru partidele din România sau din Ungaria, nimeni nu a îndrăznit, până de curând, să atingă nici măcar cu o floare Uniunea sau electoratul acesteia. Deşi încercări au mai fost şi de la Bucureşti, şi de la Budapesta. Acum însă ceva s-a schimbat radical, aşa cum constata un lider important din UDMR, toate aceste forţe politice interesate de voturile din Parlamentul României sau de cele ale maghiarimii au început să trateze Uniunea ca pe un