Arhitectura, la fel ca şi arta, este dificil de definit. Tindem să ridicăm la statutul de arhitectură clădiri impunătoare, precum Alhambra din Granada sau Machu Picchu. Dar uităm aproape întotdeauna cartierele rezidenţiale, structurile industriale şi clădirile agricole care alcătuiesc cea mai mare parte a locurilor în care trăim. Arhitectura ne-a stimulat dintotdeauna imaginaţia, inspiraţia şi visele şi nu e de mirare că dorim o interacţiune directă cu exemplele sale cele mai remarcabile. Lucrări precum „Hagia Sophia" din Istanbul, „Pantheonul" din Atena, „Castelul Bâtlanului Alb" din Himeji, Japonia, reflectă nivelurile cele mai înalte ale realizărilor arhitecturale, atât din punctul de vedere al armoniei proporţiilor, preciziei tehnice, cât şi al utilizării materialelor şi ornamentelor. Un studiu de mare autoritate, „Arhitectura", a fost scris de o echipă internaţională de istorici ai arhitecturii şi de arhitecţi (profesorul Miles Davis, istoric al arhitecturii, dr. Oya Demirbilek, preşedinte al programului de design industrial de la Universitatea New South Wales - Australia, prof. J. Philip Gruen de la Universitatea de Stat din Washington, prof. Rumiko Handa, de la Departamentul de Arhitectură al Universităţii din Nebraska, prof. Elisabeth Riorden, de la Universitatea din Cincinnati, prof. Robert Harbison de la Universitatea Metropolitană din Londra ş.a.) avându-l ca autor principal şi coordonator pe profesorul Miles Lewis, de la Universitatea Melbourne. Acest splendid volum a fost publicat la Editura Litera.

Cartea abordează într-un mod inovator istoria arhitecturii, examinând componentele şi formele care stau la baza construirii de edificii şi modalităţile prin care arhitecţii, inginerii şi constructorii au răspuns la provocările omenirii şi la exigenţele tehnice. Socotind acoperişul, fereastra sau zidul drept fenomene universale, care s-au dezvoltat î