•Până în prezent, nu s-a dovedit ştiinţific o legătură directă între consumul de alimente iradiate şi apariţia unor forme de cancer. Însă, numeroase studii de specialitate au evidenţiat riscuri şi dezavantaje potenţiale asociate iradierii alimentelor, precum apariţia radicalilor liberi (a căror implicare în declanşarea cancerului este dovedită), apariţia unor tulburări metabolice sau chiar malformaţii genetice, generate de avitaminoze.
• Iradierea cu electroni se face cu un "tun" de electroni - o versiune mai mare a unui tub de televiziune standard -, care propagă un flux de electroni de energie înaltă. Electronii pot pătrunde în alimente numai la o adâncime de maxim trei centimetri, deci produsele tratate nu trebuie să fie mai groase de atât. În practică, se folosesc două tunuri orientate unul spre celălalt, printre care trec alimentele, astfel încât adâncimea de pătrundere a electronilor să fie 2 x 3 cm.
• Razele gamma X fac parte din spectrul electromagnetic, fiind poziţionate, alături de radiaţiile cosmice şi ultraviolete în partea periculoasă a spectrului. Microundele, infraroşiile, undele radio şi lumina vizibilă sunt în partea inofensivă a spectrului. Atât razele Gamma cât şi cele X pot penetra alimente la o adâncime de câţiva metri. Aparatul cu raze X pentru alimente este o versiune mai mare (şi puternică) a celor folosite în spitale şi cabinete stomatologice pentru a face radiografii. Patru asemenea aparate există în prezent, la nivel global.
• Razele gamma cu energii specifice în mod normal, provin din dezintegrarea spontană a radionuclizilor. Radionuclid-ul folosit aproape întotdeauna pentru iradierea alimentelor cu raze gamma este cobaltul-60, cu un timp de înjumătăţire de 5,3 ani. Aceasta este produs printr-un bombardament de neutroni într-un reactor nuclear a cobalt-ului-59. Tehnologia este veche de 30 d
