Aşa cum anticipasem, Congresul UDMR n-a adus mai nimic nou în planul intern al formaţiunii. Faptul că Marko Bela se numeşte acum Kelemen Hunor nu schimbă cu nimic nici programul, nici, deocamdată cel puţin, atitudinea Uniunii şi nici aroganţa ei. Noul preşedinte, emul (sau “epigon”, cum îl definea unul dintre contracandidaţi) al lui Marko Bela, nu se va abate cu o iotă de la linia acestuia, construită vreme de 18 ani. UDMR va continua să declare că apără interesele vitale ale minorităţii maghiare (care va rămâne însă la fel de sărăcită de politica generală guvernamentală ca şi populaţia majoritară românească), în timp ce în fapt va urmări mai ales interesele economice şi privilegiile unor lideri ai săi.
La Congres au năboit vârfurile partidelor atât din Coaliţia de guvernare, cât şi din USL. Antonescu, Ponta şi Constantin au peţit în zadar: “mireasa” maghiară - ca Penelopa, care nu credea că Ulise a dispărut definitiv - le-a ascultat ofertele ademenitoare, dar le-a spus rece “Nem”, refuzând să iasă rapid din Coaliţie şi să-l repudieze pe Boc. Fie spus, duminică, până şi Ion Iliescu a taxat drept “nerealist” planul USL de schimbare acum a majorităţii parlamentare şi de suspendare, înainte de 25 martie, a lui Traian Băsescu. Interesantă însă e opinia unui politician maghiar versat şi lucid, senatorul Gyorgy Frunda: “Dacă până la începutul verii nu se va revigora economia, trebuie să reevaluăm situaţia şi să decidem asupra soluţiei de viitor”. Tradus, e un ultimatum adresat lui Boc: UDMR n-are de gând chiar să piară de dragul PDL.
Până la vară, însă, UDMR a luat sub tutelă Guvernul şi i-a fixat priorităţile: Statutul minorităţilor, Legea regiunilor (în care are pretenţii de enclavizare) şi Legea electorală (cere coborârea pragului electoral la 3%, nemaifiind sigură că-l atinge pe cel de 5%). Nu cred că, la semnarea noului Protocol al Coaliţiei, PDL îşi va
