- Comentariu - nr. 731 / 28 Februarie, 2011 Gálfalvi Zsolt: La mijlocul anilor '50 l-am primit cu bucurie pe criticul literar Gálfalvi Zsolt, care s- transferat la "Igaz Szó", fugind, realmente, de conducerea dogmatica de atunci a publicatiei "Utunk" din Cluj-Napoca. La "Igaz Szó", ca unul din redactorii principali, ani indelungati a fost cel mai apropiat coleg al meu, un adevarat camarad la bine si la rau. Precum se vede, insa, in ultimii 21 de ani sufera si el de o amnezie fatala: nu isi mai aduce aminte de mine. A uitat adresa locuintei noastre, unde a venit de nenumarate de ori ca musafirul nostru, impreuna cu Sütõ András, a uitat si numarul nostru de telefon, iar atunci cand, la Bucuresti, inca mai conducea saptamanalul "A Hét", nu l-a interesat, deloc, ca la Teatrul National din Capitala au loc spectacole dedicate lui Petõfi-Ady-József Attila-Bartók Béla si, probabil, era total dezinteresat pentru ca aceste serate, cu o mare incarcatura culturala, erau organizate de fostul sau sef, de fostul sau coleg, Hajdu Gyõzõ si prietenii acestuia. Jánosházy György: Cu decenii in urma, l-am chemat de la Cluj-Napoca, pentru a deveni unul dintre redactorii revistei "Igaz Szó". Dat fiind ca viata sa personala ajunsese in impas, oferta mea era ca o mantuire si s-a transferat cu mare entuziasm la revista noastra, unde ani la rand, in calitatea sa de redactor-sef adjunct, a condus impreuna cu mine revista "Igaz Szó", in timp ce, intre anii 1980-1987, era si secretarul BOB al publicatiei. Este incredibil, dar adevarat, ca adjunctul meu, caruia redactia "Igaz Szó", condusa de mine, i-a asigurat si o locuinta corespunzatoare, si un loc de munca cu venit bun, in ultimii 21 de ani nu a fost in stare sa ma caute, macar telefonic, si sa ma intrebe ce mai fac, ce-i cu mine, daca am nevoie de ceva, date fiind racnetele de ura ajunse pana la cer impotriva mea ale unor extremisti maghiar