Deşi ultimii ani din carieră a fost la conducerea inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă, şi-a dedicat peste 30 de ani din viaţă în slujba teleormănenilor.
Pentru că s-a născut într-o localitate din apropiere de oraşul Turnu Măgurele, unde pe vremea aceea combinatul chimic era o sursă de venit, Costel Ghebaură a dorit să se facă inginer chimist. Însă, pe parcursul liceului, şi-a schimbat viziunea şi dintr-o ambiţie s-a făcut pompier. „Am primit la şcoală vizita unor pompieri şi eu de atunci am zis că voi urma acestă carieră. Am terminat liceul şi am promovat examenul la Şcoala militară de ofiţeri activi din Bucureşti”, îşi începe colonelul povestea. Cei trei ani petrecuţi la Bucureşti nu au fost uşori, deoarece şcoala avea regim milităresc. „Îmi amintesc că am avut şi o recompensă, o permisie, pentru că pe 23 august am fost la o manifestare şi ne-au dat voie să mergem acasă. În rest nu aveam voie să părăsim garnizoana, decât sâmbăta şi duminica câteva ore. După terminarea acestor studii, a fost repartizat la Compania de pompieri Roşiorii de Vede în funcţia de locţiitor comandant, unde în scurt timp, datorită rezultatelor bune şi foarte bune, a fost avansat în gradul de locotenent major şi totodată numit comandant al pompierilor roşioreni.
Intervenţii dificile, unori cu rezultate nedorite
De-a lungul carierei sale şi în special când era la conducerea Detaşamentului Roşiorii de Vede a participat la sute de misiuni. Deşi au trecut mulţi ani de atunci, şeful de la ISU îşi aminteşte şi acum fiecare detaliu. „Am fost anunţaţi că a izbucnit un incendiu la un bloc de locuinţe de pe strada Izbiceanu din Roşiori. Doi copii rămăseseră blocaţi în apartamentul în flăcări. Eu şi cu încă un coleg am intrat şi i-am scos pe braţe, însă din nefericire, băiatul avea doar câţiva anişori era deja mort, iar fetiţa, puţin mai mare, fusese intoxicată c