- Politic - nr. 732 / 1 Martie, 2011 Saptamana trecuta am acceptat un dialog, telefonic, cu doua initiale. Doamna M.N. ma intreba cum vad eu dragostea de patrie, deci patriotismul si nationalismul, in aceste vremuri in care unora dintre cetatenii acestei tari, dusi de viforele timpului in cele patru zari ale Europei si ale lumii, le este rusine sa spuna macar ca sunt romani, daramite sa afirme ca ar fi patrioti! Am sa incerc sa-i raspund doamnei M.N. cu argumente. Inainte de toate, nu Romania, patria noastra, este de vina ca romanii o duc cum o duc, ca-i prost guvernata, ci cei care o conduc, incapabili si incompetenti! Tara si pamantul care ne-au dat lumii, acestei existente asa cum este ea, trebuie aparate, cinstite si iubite. Am fost intrebat, de doamna M.N., cati ani am trudit pentru aceasta Romanie? Am, in carte de munca, 50 de ani lasati dupa mine. O jumatate de secol de truda, si nu oricum, pentru tara aceasta si pentru neamul meu! Da, si eu am fost bataia de joc a unor guvernanti si mahari stupizi dintr-un anumit partid. Dar n-am depus armele si nu am injurat tara! E prea de tot. Asa ceva nu se face. Ea, alaturi de Biserica Neamului, e mama noastra, a tuturor. Sunt convins ca va veni soarele si pe strada Romaniei. Am aceasta incredere, la cei 72 de ani ai mei! Doar n-om fi noi, romanii, atat de blestemati! Pentru mine, iubirea de patrie si de neam, patriotismul si nationalismul nu sunt cuvinte goale. Daca este nevoie de vreo exemplificare, voi recurge la spusele marelui istoric ardelean, Alexandru Papiu Ilarian, fost ministru in Guvernul Kogalniceanu, pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Intrebat, de un alt istoric, moldovean, care-i deosebirea intre patriotism si nationalism, intre a fi patriot si nationalist, a dat un raspuns uimitor de simplu: "A fi patriot si nationalist roman, in Transilvania, una si aceeasi este!". Nationalismul nostru, al roman