"In iad toate becurile sint arse" are unul dintre cele mai atragatoare si de invidiat titluri posibile, de la noi si de oriunde. Dar, m-am intrebat malitios inainte de a parcurge romanul, va fi continutul acestuia pe masura titlului ales? Acum, la sfirsitul lecturii, pot spune, cu vadita incintare, ca da, "In iad..." avem un concurent serios la multe din premiile literare ale anului 2011. "Oamenii au o singura viata, insa mai multe morti", crede Victor, naratorul si protagonistul romanului. "Fiecare moare de cite ori poate suporta chestia asta. Unii au ajuns chiar la zece bucati. Cu cit mori mai des, esti mai viu. Cine nu mai e in stare sa moara, inseamna ca e mort demult. Cind era copil murea de rusine, insa asta nu se pune. E doar un fel de repetitie pentru mortile adevarate, cele care nu dor pe loc, insa a caror durere se intinde ca o coada de cometa, timp de mai multi ani." Daca Raiul gainilor e cel mai amuzant roman al lui Lungu, Sint o baba comunista! cel mai fluent, iar Cum sa uiti o femeie, cel mai sensibil, In iad toate becurile sint arse este cu siguranta cel mai profund. Formal, romanul repeta modelul consacrat, fiind construit pe doua paliere narative, unul descriptiv, al prezentului, la persoana a III-a, celalalt, evocativ, apartinind trecutului, la persoana I, cu vadite diferente stilistice intre ele, dar absolut complementare, comunicind intre ele in moduri cind subtile, cind evidente. La nivelul continutului, insa, si al mesajului din spatele lui, Dan Lungu reuseste, cred, sa-si doboare toate recordurile anterioare. Intriga e simpla Ajuns in prezent la virsta deplinei maturitati si constientizari a faptului ca viata adulta este un iad, Victor, depresiv, alcoolic, inadaptat, nu s-a refugiat numai in bautura, ci si in trecutul adolescentin, raiul din care a fost alungat, nu de Dumnezeu, ci pur si simplu de banala inaintare in virsta. "Nimic din ce s-a i