Adepţii unei vechi credinţe populare, adânc inoculate în mentalul colectiv, privesc aproape întotdeauna numărul 13 ca pe un simbol al ghinionului, iar cea de-a treisprezecea zi a fiecărei luni e considerată adesea un moment aducător de lucruri rele. Într-o asemenea zi – 13 martie 1948 – a avut loc o adevărată catastrofă feroviară în apropierea localităţii Prunişor, o mică staţie situată pe linia magistrală Bucureşti-Timişoara. În acea noapte liniştită de început de primăvară, în timp ce locomotiva 150.001 – vehicul feroviar ce aparţinea depoului Turnu Severin – remorca un tren personal, cazanul său a explodat. Aproape instantaneu, cabina de conducere a fost pulverizată, iar cele cinci persoane care se aflau în interiorul ei au fost azvârlite la o distanţă de aproximativ 20-30 de metri de locomotiva distrusă. Impresionanta forţă a aburului ce s-a destins brusc a făcut ca locomotiva şi primul vagon din alcătuirea garniturii de tren să deraieze, iar terasamentul căii ferate să fie complet distrus, la locul exploziei rămânând un crater cu un diametru de 1,5 m şi cu o adâncime de 55 de cm. Aceasta a determinat ca traficul feroviar între staţiile Craiova şi Turnu Severin să fie întrerupt timp de 19 ore. Doi fochişti au supravieţuit miraculos Din fericire, acest grav accident nu s-a soldat cu victime din rândul călătorilor care se aflau în vagoanele trenului personal. Mecanicul Constantin Dogăroiu, mecanicul ajutor Constantin Colţatu şi fochistul Dumitru Goga au decedat însă pe loc, singurii rămaşi în viaţă din personalul locomotivei fiind fochiştii Ioan Chiriţoiu şi Virgil Panduru, care au supravieţuit în mod miraculos, deşi trupurile le-au fost opărite de aburul şi apa fiartă a căror temperatură depăşea 200 de grade Celsius. Chiar dacă pare de necrezut, printre cauzele care au provocat acest accident aproape unic în istoria transporturilor feroviare din România s