- Comentariu - nr. 732 / 1 Martie, 2011 Inainte de a va adresa intrebarea, imi exprim respectul fata de un exceptional realizator al emisiunilor de televiziune, felicitandu-va, totodata, pentru realizarile deosebite obtinute prin seria emisiunilor "Zece pentru Romania". Ma bucur ca, atat la spectacolul de gala din Cluj-Napoca, cat si la cel din Bucuresti, ati avut ocazia de a prezenta spectatorilor pe profesoara Universitatii de Arta din Targu-Mures, actrita Papp Éva. Ma bucur, in mod deosebit, ca, dupa marea tragedie care a lovit-o cu ani in urma, Papp Éva poate desfasura azi o activitate plenara si valoroasa. Si pe aceasta cale o felicit din toate inima. Intrebarea pe care v-o adresez este urmatoarea: cand ati prezentat-o publicului pe Papp Éva la amintitele spectacole de gala, v-ati exprimat astfel: dupa tragicul accident feroviar suferit de Papp Éva, statul roman a fost de acord ca ea sa plece in Occident, mai exact, in America de Nord, pentru a beneficia de asistenta medicala si de protezele necesare. Va intreb, domnule Tatulici: din cele relatate de actrita ati aflat dumneavoastra in ce conditii au ajuns in Canada, in cei mai grei si sumbri ani dinaintea revolutiei din decembrie, ea si partenerul ei de viata? Nu stiu daca v-a vorbit despre toate acestea Papp Éva. Daca da, atunci de ce nu ati facut o scurta referire asupra acestui fapt. Se stie ca, atunci, statul roman, dictatura regimului totalitar nu aprobau nici muncitorilor care ocupau functii importante in productie si care aveau o soarta tragica, din cauza accidentelor de munca, sa se trateze in "tarile imperialiste". Papp Éva cum a ajuns, totusi, intr-o situatie grava si ramasa singura, sa se trateze intr-un spital din Toronto? Va rog sa nu ma intelegeti gresit, urmatoarele fapte nu le voi pomeni dintr-o pornire de autoglorificare: directorul Teatrului din Satu Mare si secretarul literar al acestuia au