Foto: Thinkstock Se estimează că în România există aproximativ 200.000 de persoane cu demenţă. Din păcate, doar 10%-15% dintre acestea sunt diagnosticate şi tratate. România are şi „handicapul” de a fi deficitară la capitolul servicii de îngrijire a bolnavilor de demenţă. Sunt probleme cu care se confruntă sistemul din România semnalate de specialişti în cadrul Conferinţei Naţionale Alzheimer, desfăşurată în perioada 18-20 februarie.
Lipseşte personalul calificat
„Transformarea spitalelor în azile este o şansă, însă, în momentul de faţă, România nu are nevoie neapărat de clădiri, de instituţii, ci de personal calificat. Nici instituţiile private nu sunt tocmai o alternativă pentru bolnavii cu Alzheimer. De fapt, sunt, dar pentru bolnavii cu bani, având în vedere că sunt foarte costisitoare. În plus, nu se ştie cât de calificat este personalul angajat în aceste centre. Prin urmare, în România, pacientul este singur cu familia, avertizează conferenţiar doctor Cătălina Tudose.
Helga Rohra, reprezentat european Alzheimer, susţine afirmaţiile conferenţiarului doctor Cătălina Tudose, dând ca exemplu modelul Germaniei, unde există o strânsă colaborare între mai multe instituţii, în beneficiul acestei categorii de bolnavi. În Germania, comparativ cu România, pacientul nu este lăsat singur în lupta cu boala, pentru că sistemul german se ghidează pe principiul că oamenii trebuie ajutaţi imediat ce se îmbolnăvesc, şi nu pe ultima sută de metri, când li se agravează boala.
Tratament costisitor
De asemenea, Helga Rohra a mai precizat că sunt greu de estimat costurile totale ale demenţei, deoarece ele variază de la pacient la pacient, în funcţie de bolile asociate. Profesorul doctor Dan Prelipceanu afirmă că în România tratamentul este destul de costisitor, motiv pentru care pledează pentru compensarea în procent cât mai mare a ace
