O explicaţie a mâncării scumpe este reorientarea fondurilor speculative către piaţa materiilor prime şi a produselor agricole, după criza creditelor ipotecare cu risc ridicat din Statele Unite. În mai puţin de doi ani, preţurile la cereale pe pieţele mondiale s-au triplat. Orezul, grâul, porumbul au devenit produse de lux chiar şi pentru cetăţenii unor state nu tocmai sărace.

Administratorii fondurilor de investiţii cu risc crescut şi-au dat seama că titlurile financiare pe care le deţineau s-au devalorizat din cauza crizei bursiere, din urmă cu doi ani, şi au căutat alte „valori de refugiu". Ei şi-au convertit banii investind în materii prime şi produse alimentare, pentru că ştiau că pe termen lung exista un risc mic să le scadă valoarea, deoarece cererea de produse alimentare tinde să crească. Mai rău este că această scumpire a alimentelor are loc pe fondul creşterii preţurilor la petrol şi gaze, în urma evenimentelor din lumea arabă. Doi giganţi financiari, Goldman-Sachs şi Marc Faber, scriau într-un email, datat încă din 16 august 2007, că preţurile agricole „sunt atractive" şi îşi consiliau clienţii să investească în alimente . Bloomberg relata că unul dintre reprezentanţii acestor giganţi ar fi declarat cu cinism că "dacă am intra într-o recesiune globală, aceasta nu ar afecta şi preţul alimentelor, pentru că oamenii încă mănâncă". Citiţi şi: VIDEO Lester Brown avertizează: Lumea se află în pragul unei crize alimentare

În Belgia, anul trecut, consultantul Geerd Naels, de la firma Petercam Equities Agrivalue, îşi sfătuia clienţii să îşi investească banii în produse alimentare, inclusiv în companii care îşi desfăşoară activităţile în lanţul alimentar, cum ar fi: depozitarea, transportul, ambalarea şi finanţarea . Acest tip de investiţii controlează tot lanţul alimentar şi pot fixa preţul pentru un profit mai mare. În 2008, banca belgiană KBC a intrat