Denisa Albu a plecat în SUA în 1999, la vârsta de 13 ani. A lucrat la Banca Mondială din Washington, iar apoi a fost angajată consultant la o companie importantă care se ocupă de proiecte eoliene. În 2009 le-a cerut acestora să fie transferată din Londra în Constanţa, pentru a fi supervizor comercial al proiectul eolian desfăşurat aici.
De ce ai plecat în America?
Nu a fost chiar alegerea mea de a pleca în SUA, deşi îmi doream încă de pe atunci să văd lumea şi am primit această oportunitate cu braţele şi mintea deschise. În 1999, când aveam 13 ani, mama mea, prof. dr. Mihaela Albu, a câştigat, prin concurs, postul de visiting professor la Columbia University din New York, unde a predat limba şi literatura romană la Catedra Nicolae Iorga, redeschisă în 1998 după ce fusese închisă în perioada comunistă.
Alegerea de a îmi continua studiile în SUA mi-a aparţinut la terminarea liceului, întrucât pentru domeniul ales - relaţii internaţionale şi diplomaţie - universităţile americane sunt în top. Mai mult, mi-ar fi fost probabil imposibil să recuperez anii de şcoală pierduţi în România şi să mă întorc în ţară pentru a da bacalaureatul.
Cum te-a primit America?
Adaptarea nu a fost uşoară, dar totuşi rapidă datorită faptului că aveam o vârstă la care a fost mai uşor să mă integrez. SUA, şi mai ales NY şi DC, sunt locuri foarte diverse unde eşti încurajat să îţi promovezi şi să fii mândru de ţara din care provii, deci am putut să îmi menţin şi să îmi dezvolt identitatea de româncă. Cea mai mare dificultate la început a fost de a învăţa limba engleză la un nivel de vorbitor nativ pentru ca în România învăţasem franceză şi germană la şcoală, iar engleza o cunoasteam la un nivel destul de scăzut şi nu avusesem ocazia să comunic.
Se ştie că în Europa a fi străin în societate este în general un dezavantaj. Care este situaţia
