Dacă dictatorii nord-africani sunt marii învinşi ai protestelor populare din această iarnă, Al Qaeda poate fi numită "o mică învinsă". Deşi liderii ei spirituali şi operativi au pornit încă din 2007 o campanie pentru răsturnarea regimurilor autoritare din zonă - propunându-şi să le înlocuiască cu teocraţii de tip Taliban - eforturile lor s-au dovedit lipsite de rezultate.

Mai mult: triumful maselor, compuse din forţe seculare, studenţi, femei, democraţi şi islamişti moderaţi, este o palmă pe obrazul organizaţiei teroriste - toate aceste elemente fiind, din punct de vedere ideologic, inamici declaraţi ai Al Qaeda.

Până acum, Al Qaeda nu a reuşit să ofere un răspuns coerent la evenimentele din Africa de Nord; într-un mesaj recent al organizaţiei, venit din partea adjunctului lui Bin Laden, Ayman Al-Zawahiri, acesta avertiza că "democraţia nu poate fi decât seculară şi deci non-religioasă". În mod straniu, Al Qaeda pare să fie la fel de surprinsă şi depăşită de evenimente ca şi liderii ai statelor nordafricane. Şi este greu de crezut, afirmă Jason Burke în The Guardian, că o organizaţie aflată din punct de vedere intelectual atât de departe de populaţia pe care pretinde că ar reprezenta-o îşi va putea regăsi prea curând credibilitatea pierdută; relevanţa Al Qaeda în lumea arabă nu a mai fost de mult atât de scăzută.

Teroriştii, optimişti

Nu este de mirare că reprezentanţii Al Qaeda nu împărtăşesc această părere; astfel, se pare că mulţi dintre tunisienii şi libienii care luptă de partea forţelor islamiste în Irak şi Afghanistan se întorc acasă pentru a încerca să construiască acolo mult-visatul stat islamic. Abu Khaled, un islamist din Iordania care a luptat în Irak, este de părere că Al Qaeda va profita, în cele din urmă, de pe urma evenimentelor din Egipt şi Tunisia: "la urma urmei, cât se va schimba cu adevărat în Egipt şi celelalte ţări?", î