Ce s-a întâmplat când s-a pus prima oară în PDL problema disocierii afacerilor de politică? S-a lăsat cu leşinuri. Ba chiar - dacă îmi amintesc bine - Prigoană a declarat că dispare din politică rapid în cazul în care ar trebuie să aleagă. Lucrurile nu s-au dus mai departe, ca să vedem, măcar, câţi ar fi ales politica şi câţi afacerile.

Înclin totuşi să cred că majoritatea ar fi rămas în politică. Există diferite mijloace legale prin care poţi să te prefaci că faci politică doar ca să sugi, prin interpuşi, din fondurile publice.

De fapt, aşa se întâmplă din '90 încoace. Majoritatea celor implicaţi în politică nu sunt decât nişte afacerişti mascaţi. Şi poate că forţez puţin termenul când spun "afacerişti", pentru că, la rigoare, nu e vorba decât de nişte incapabili. De ce spun asta? Pentru că doar în contextul în care se cuplează la resursele unui întreg oraş sau la nivelul întregii ţări aceşti "afacerişti" sunt capabili să obţină "profit". Mai mult decât atât, obţin acest "profit" omorând din faşă orice altă liberă iniţiativă. Este evident că pe o piaţă liberă tipul acesta de "afacerist" ar sucomba instantaneu.

Nu pledez în niciun fel pentru demonizarea acestui tip de intersecţie - afacerile cu politica -, dar nu pot să nu observ că, la noi cel puţin, combinaţia produce dezastre şi scoate la iveală monstruozităţi. Brăila reprezintă un exemplu perfect. Politicieni din diferite partide sunt acţionari la firme comune, firmele comune fac rost de terenuri şi contracte în urma votului din consilii (municipal şi judeţean) etc. Bun, să spunem că nu-i nicio problemă că, de pildă, un consilier municipal PNL este administratorul unei firme care este controlată de o alta care, la rândul ei, este controlată de un preşedinte pesedist. Nu-i nimic ilegal aici, în condiţiile în care consilierul municipal de care vorbim se abţine de la vot atunci când firma