Jumuliti de o buna parte din increderea populara dupa esecul in fata Congresului UDMR, unde s-au dus sa incerce sa determine schimbarea agendei prin adaugarea propriilor frisoane, Victor Ponta si Crin Antonescu au acum de recuperat.
Singura perceptie care trebuia indusa populatiei, aceea ca USL reprezinta o forta, s-a cam naruit, prin urmare eforturile trebuie reorientate. Opozitiei ii trebuie alt cal naravas, ca sa inlature impresia ca s-a inghesuit prin metoda "lapte gros" pe un Pegas care nu este altceva decat o marca de bicicleta.
Nu imi dau seama cum ar putea-o face, tabla lor este la fel de goala, si ocazia reprezentata de Codul Muncii e falsa. Deoarece au semnat cu sindicatele un protocol de sustinere reciproca, nu au altceva de facut decat sa joace dupa cum le canta baronii sociali, daca vor sa capete strada alaturi cand o vor cere. Fie ea si o ulita infundata.
Fara sa combata proiectul pe care Guvernul isi va asuma raspunderea cu argumente in afara celor sindicale - "sclavagism", de pilda - , aducand drept arma impotriva actului normativ idei ca "vulnerabilizarea salariatului" (frumos, domnule Vosganian, despre intarirea sanselor celor competenti, asa, ca la liberali, nu suflati o vorba), Opozitia isi permanentizeaza forma fara fond.
Nu am vazut niciun studiu adus drept baza de plecare pentru discutie. Nu exista comparatii cu alte tari decat la nivel de "si la altii exista", sau "nici la altii nu exista", nimeni nu intreaba Guvernul, de exemplu, a propos de flexibilizarea pietei muncii, care este prognoza privind infiintarea de noi joburi, sau cate au disparut dupa ce au fost infiintate, daca tot vorbim despre dinamica.
Si cand se invoca modele din Vest sau Nord, nimeni nu subliniaza particularitatile romanesti - si aici, trebuie sa o recunoastem, non-actiunea Guvernului in privinta stimularii secto
