Au trecut deja câţiva ani de când Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DCPN) Olt se luptă pentru ca Mănăstirea Clocociov, unul dintre aşezămintele religioase de maximă însemnătate la scară naţională, să primească un sistem de protecţie împotriva alunecărilor de teren care ameninţă în permanenţă aşezământul monahal de la marginea municipiului Slatina.
Faptul că dealul la poalele căruia se află Mănăstirea Clocociov se poate prăbuşi în orice moment este recunoscut, de altfel, de toată lumea, iar spaima generată de alunecările şi curgerile de materiale produse în iarna 2007-2008 i-a pus atunci la lucru pe angajaţii Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Olt, care au elaborat imediat un studiu geotehnic despre situaţia problematică în care se află atât construcţiile stabilimentului, cât şi căile de acces aferente.
Documentaţia DCPN Olt a ajuns pe cale ierarhică la Bucureşti. Specialiştii de acolo au întocmit, şi ei, un proiect, avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice a venit imediat - cu specific, concluzii şi propuneri identice cu cele ale DCPN Olt.
Rezultatul parţial al tuturor eforturilor descrise mai sus este un zid de incintă de peste de 50 de metri, sprijinit pe piloni cu adâncimea de patru metri, ridicat cu aproximativ trei ani în urmă.
Bun, dar insuficient, au decretat atunci atât proiectantul, cât şi beneficiarul, Mănăstirea Clocociov, care au cerut, în scris, Consiliului Judeţean Olt, Prefecturii Olt şi Primăriei Slatina să facă tot ce este omeneşte posibil pentru ca lucrările, întrerupte din lipsă de fonduri, să continue în regim de urgenţă.
În prezent, mâhnirea celor din mănăstire nu vine doar de la faptul că lucrările n-au continuat, cum sperau atât preoţimea de la Clocociov, cât şi mirenii care se închină duminica la icoanele bisericii, cât, mai ales, de la felul în care au înţeles să se raporteze cele t
