Trohanterul reprezintă o parte a femurului (os lung, care formează scheletul coapsei, de la şold până la genunchi), de care se leagă muşchii coapsei. Fracturile trohanteriene, frecvente mai ales la persoanele de peste 65 de ani, au o perioadă de recuperare de cel puţin un an. De aceea, medicul Sebastian Diaconescu, specialist recuperare la Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie din Bucureşti, îi sfătuieşte pe cei expuşi riscului să ia o serie de măsuri pentru a evita accidentele casnice, cauza principală a acestor fracturi.
Aceste fracturi sunt mai frecvente la femei, din cauza osteoporozei endocrine şi a longevităţii mai mari. Majoritatea sunt accidente casnice şi se produc prin căderi pe şold. La adulţii tineri, aceste fracturi sunt produse de traumatisme violente prin accidente de circulaţie sau cădere de la înălţime.
„Producerea lor este favorizată şi de unele boli ca: hemipareza, metastazele osoase, boala Parkinson, distrofiile osoase”, spune medicul Sebastian Diaconescu.
Deşi sunt tratate chirurgical, prin osteosinteze ferme (reasamblarea fragmentelor osoase ale unei fracturi cu ajutorul oricărui mijloc mecanic), „prognosticul vital este rezervat, din cauza dificultăţilor de mobilizare a vârstnicilor. Complicaţiile de decubit (poziţie orizontală a corpului) sunt frecvente şi grave la bolnavii vârstnici. Cea mai frecventă complicaţie locală tardivă este calusul vicios (sudare defectuoasă a unei fracturi) în coxa vara (deviere a membrului inferior).
Exerciţiile de recuperare
Tratamentul este chirurgical, tratamentul ortopedic fiind aplicat foarte rar în fracturile incomplete de masiv trohanterian.
„La bătrânii cu stare generală foarte precară se poate face mobilizarea în fotoliu, aşa cum se întâmplă la fracturile de col femural. Sacrificăm prognosticul funcţional în favoarea celui vital”, preciz
